Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și Robert Negoiță au beneficiat, după Revoluție, de „expertiza” șefilor ICE Dunărea, care știau unde sunt „banii lui Ceaușescu”, scrie istoricul și cercetătorul Mădălin Hodor.
Apele tulburate acum câteva zile de Antena 3, care a generat reacția dură a lui Ion Iliescu după ce îl acuzase voalat pe acesta, că ar fi furat rezervele valutare ale României din 1989, au dus la noi dezvăluiri de-a dreptul distrugătoare pentru milionarii care azi conduc din umbră țara.
Istoricul Mădălin Hodor, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a dezvăluit în amănunt traseul prin care banii ICE Dunărea (unitate a Securității care filtra exporturile României) au ajuns în conturile oligarhilor reciclați după Revoluție în politicieni și oameni de afaceri.
Hodor descrie pe înțelesul tuturor procedeul prin care Securitatea făcea banii negri care nu intrau în conturile întreprinderilor de stat, ci în alte conturi, paralele. Indică în clar și beneficiarii: după Revoluție, ofițerii responsabili de ICE Dunărea și care știau în ce conturi sunt banii țării au ajuns să conducă firmele „oamenilor de afaceri”. Printre cei nominalizați în clar de Hodor sunt Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și frații Negoiță.
În total, scrie istoricul, 4.800 de „băieți deștepți” și-au împărțit 2,4 miliarde de dolari – banii pentru care munciseră și trăiseră în privațiuni crâncene 23 de milioane de români. Sumele fuseseră readuse din străinătate în fosta BRCE (rebotezată Bancorex după 1990) când s-a mai potolit vâltoarea Revoluției, apoi s-au acordat credite „către cine trebuie” și care n-au mai fost recuperate niciodată.
Acela a fost punctul zero al corupției blestemate de care România nu reușește să scape nici azi, la 32 de ani după căderea comunismului. Foștii securiști și activiști de partid, căzuți din mantia lui Ceaușescu, și-au împărțit rezervele valutare ale țării și azi conduc România alături de urmașii lor.
Întreaga vâlvătaie a plecat de la imprudența lui Mihai Gâdea, omul lui Dan Voiculescu. Acesta s-a apucat să spună la Antena 3 că despre miliardele dispărute ar trebui întrebat Ion Iliescu. Fostul președinte, acum în vârstă de 92 de ani, a reacționat imediat, pe blogul său, scriind că de fapt ar trebui ca Gâdea să întrebe „la o adresă mult mai aproape de Antena 3”, adică la Dan Voiculescu.
Mecanismul de devalizare a banilor României după căderea lui Ceaușescu, descris de istoricul Mădălin Hodor: „Pentru ca aseară nu am apucat sa spun unele lucruri și pentru că nu îmi place să las subiectul în aer. Câteva date concrete. ICE Dunărea era organizată pe servicii, ca orice unitate a Securității. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzând unei ramuri a economiei naționale.
În anul 1985 organigrama ICE Dunărea arata cam asa:
Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc)
Arcom
Autosport
UniversalTractor
Mecanoexport
Uzineexport
C.N.A
Tehnoimport
Romagrimex
Romconsult
Serv. 2 (MIMUEE, mașini-unelte, motoare electrice, aparataj electr., diamante sintetice, frigidere, televizoare)
Electroexport
Electronum
MasiniExportImport
Centr. Mas. Textile
ICECoop
Serv. 3 (MICh, îngrășăminte, PVC, azotat de amoniu)
Chiminport
Danubiana
Serv. 4 (MIM, tablă, blocuri de aluminiu, oțel, armament)
Metalimport
Terra
Romtehnica
Serv. 5 (MIU, confecții, tricotaje, articole casnice, marochinărie, sticlarie)
Arpimex
Confex
Romanoexport
Romsit
Dunărea (a nu se confunda cu unitatea mare, diamante industriale)
Serv. 6 (MILMC, cherestea, mobila, ciment, hartie)
Tehnoforest
Exportam
Vitrocim
Ielexim.”
Colonelul Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță, conducea serviciul de Operațiuni Valutare Speciale al Securității „Fiecare serviciu din ICE Dunărea avea un off-shore prin care își desfășura activitățile comerciale. Contractele se făceau direct sau prin firmele off-shore create special. Valuta se muta prin conturi tranzitorii (numite TN). Majoritatea acestor conturi erau create prin BRCE (care va deveni după 1990 Bancorex)
ICE Dunărea percepea un comision pornind de la 4% pana la 14% pentru orice operațiune comercială derulată prin ea. Aceștia erau efectiv banii Securității pentru că ei se depuneau separat în contul DSS deschis la BRCE. Recompensa băieților să își ia și ei ceva frumos. La ele se adăugau realizările propriului serviciu AVS (condus în 1989 de către Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță), care se derulau prin conturi OV(S) (Operațiuni Valutare Speciale)
La fel se proceda cu tranzacțiile comerciale pe care ICE Dunărea le făcea pe piața internațională. Datorită faptului că produsele românești erau tot mai proaste și tot mai greu de plasat pe piață (se ajunsese la bartere, dădeam tractoare în Egipt, luam zahar din Egipt și îl vindeam în Filipine etc.) Dunărea a început să acționeze ca orice operator import-export pe piața internațională. Cumpăra și vindea de peste tot în lume. Orice fel de marfă. Sub embargo sau nu. Ilegal sau nu. Contra comision.
Aici pun evoluția realizărilor la export și a încasărilor ICE Dunărea (1983-1987). Sumele sunt exprimate în sute de milioane dolari:
1983: Plan: 400, Realizat: 455,5
1984: Plan: 618, Realizat: 651
1985: Plan: 650, Realizat: 684,3
1986: Plan: 686, Realizat: 716
1987: Plan: 700, Realizat: 720
Încasări ICE Dunărea:
1983: 309,6
1984: 484,4
1985: 556,8
1986: 664,1
1987: 665,1.
Șeful ICE Dunărea a ajuns după 1990 coordonatorul firmelor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Adjunctul său – director la Grivco - Voiculescu „În anul 1987 șeful ICE Dunărea era generalul locotenent Amohnoaie Epifanie, directori-adjuncți erau col. Bădiță Gheorghe, col. Gavril Constantin, mr. Rotaru Constantin.
După 1990 generalul Amohnoaie va coordona firmele lui Sorin Ovidiu Vântu. Fostul său adjunct, ajuns general SIE, Rotaru Constantin va ajunge director la Grivco-Voiculescu. Pentru că era nevoie de profesioniști și s-au împărțit să ajungă la toată lumea. Și să nu iasă conflicte.
După ce a fost ascunsă în Romtehnica (pentru că Securitatea trecuse la MApN) ICE Dunărea a fost desființată în aprilie 1990. Conturile și activele au rămas la BRCE (viitoarea Bancorex).
Banii din TN-uri, milioane de dolari, au rămas in TN-uri până când a trecut pericolul și apoi au început să fie aduși ușor-ușor înapoi prin Bancorex. Și introduși în circuitul bancar intern. Apoi au fost distribuiți către politicieni, securiștii rămași in servicii, oameni de afaceri prietenoși cu puterea, magistrați, polițiști, funcționari.
4800 de persoane au primit „împrumuturi” de la Bancorex. Când Bancorex a dat faliment „creditele neperformante” generaseră o pierdere de aprox. 2,4 miliarde.
De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru că toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi. „Practic banii ICE Dunărea recuperați prin Bancorex și dați către toată lumea (căutați numele și veți vedea că a fost efectiv Toată Lumea) au fost declarați „pierduți”.
2,4 miliarde de dolari, aprox. 10% din PIB-ul României la data respectivă au fost trecuți la datoria publică. Pe care o plătim și astăzi cu toții. Asta în vreme ce populația era bombardată cu povești despre „conturile lui Ceauşescu” și aștepta cu sufletul la gură să se recupereze banii din Congo sau Libia. Unii mai așteaptă și astăzi.
Să nu credeți că nu se știe. Toți știu. De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru ca toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi.
Asta este de fapt sursa corupției în România. Asta este adevărata omertă. Dincolo de orice partid, dincolo de orice guvern, dincolo de orice președinte. Dincolo de orice stat. Mai puternică a fost și mai puternică va fi. Unii s-au îmbogățit din banii munciți de 23 de milioane înainte de 1989. Și s-au mai îmbogățit încă o dată și după 1990. Și normal că astăzi își protejează averile și privilegiile.
Și îi plătim noi și îi vor plăti copiii noștri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu